Gata. Am inchis repede fereastra si usa, cu cele doua incuietori, de frica sa nu ma vezi. Am ramas complet singura. Doar tu ma mai auzi, ma vezi si ma intelegi. Tu stii mai bine decat mine, nu ma cunosti indeaproape, dar cumva avem aceeasi mentalitate. Nu m-ai vazut, nu m-ai atins, dar stii ca sunt acolo. Stii ca mereu te poti baza pe mine atunci cand esti neinteles. Da, ca si tine, am mai vazut asemenea lucruri, aceleasi intamplari in alt contex. Stiu ca ai un sentiment de deja vu cand iti vorbesc. Te invalui cu gandurile mele, si stai uimit si ma citesti, nedumerit, esti o naluca, nu esti tampit. Nu fi confuz, eu nu o sa te mai refuz.
Ti-am zis de atatea ori ca da, ca iti voi prelua in intregime mintea. Te voi incojura precum ceata inconjoara cladirile jegoase si gri, te voi imbratisa pana vei simti cum inima iti sare din piept si vrea sa exploadeze, si va fi doar sange, in suflet si in lacrimi, si nu ma mai vei putea strange. Peste tot, imagineaza-ti, cum esti fara puteri. Sau readu-ti aminte cand erai in suferinta, cand zaceai precum un lepros, cersind mila si atentie. Da, eram acolo si atunci. Radeam de tine si iti spuneam ca poti. Azi ai scapat de boala, dar bubele alea sunt tot acolo, chiar daca nu le vad multi, eu ti le stiu. Le stiu ca si cum ar fi ale mele. Mai stii ce degradat erai? De viata ai fi vrut sa te lipsesti, dar eu am fost acolo si te-am incurajat. Straini si goi, cautand sensul in noi.
Era acolo si va fi, trebuie doar sa stii a nu te opri. Cand esti cel mai secat si cel mai josnic si neapreciat, cand credeai ca totul se va narui, ca cerul se va prabusi… cand ai crezut ca gata, cand nu ai mai sperat, si cand de lacrimi ai fost uscat, atunci sa iti aduci aminte ca nu esti singur. Repeta mereu ca esti cel mai bun, cel mai puternic si cel mai capabil sa faci totul posibil. Nu ieri, nu azi si poate chiar nici maine, dar va veni o zi cand da. Aia va fi sa fie ziua ta. Mereu ai avut pe cineva, si mereu a fost acel ceva acolo anume pentru tine anume scris. Dar ai fost orb, la minte inchis. Nu, nu trebuie sa faci vreun compromis. Tu stii ce esti, indiferent ce iti zic altii. Tu stii ce poti, in ciuda piedicilor puse. Sunt doar nimicuri, cioburi anume puse. Ca sa stii sa fii razboinic. Sa fii mai egoist as vrea, sa lupti pentru tine, pentru valori din viata ta.
Stiu ca esti obosit de aerul poluat, de tot ce te inconjoara, si as minti sa spun ca te-nteleg. As vrea. Dar numai tu cu tine stii ce e in mintea ta. Numai tu cu tine stiti prin tot ce ati trecut, prin cate ape, cate vai si cate dealuri, cate lacrimi, si noroi. Dar ai ramas tot tu. Un TU mai nou, cu multe cicatrici. Mai experimentat, mai bun, mai rau, un TU mai reinventat.
Eu cu tine ne stim.
Ne intelegem din priviri.
Nu trebuie sa ne vorbim.
Eu si cu tine, ne simtim.
Respiram acelasi aer, si poate bem aceeasi apa,
Eu si cu tine suntem luptatori.
Eu si cu tine biruim,
In mare parte ne mai si iubim.
Dar eu si cu tine, suntem diferiti.
De la distanta neciopliti.
Se lasa iarasi frig, cu toate ca e cald, am sufletul inghetat. Se lasa iarasi noapte, cu toate ca e zi. Intunecata-ti mintea, si nu stii sa-ti revii. E ca o moarte cu pasi lenti. M-am trezit iarasi in patul nimanui, mai confuza decat am fost ieri. Ma uit buimaca in jur, sa ma regasesc. Alerg, dar nu mai stiu de ce. Sigur aveam o misiune.
As vrea mai mult, as vrea sa stiu din nou ca sa iubesc. Ma simt golita in hainele mai groase, straina-n patul nimanui.
