Daria Mihaela si Darius Gabriel s-au nascut pe 23 aprilie 2015, la doar 27 saptamani gestationale. Desi era o zi de mare sarbatoare, in jurul nostru curgeau rauri de lacrimi de durere. Cantarind sub 1 kg si fara a respira la nastere, doctorii nu le-au dat nici o sansa de supravietuire. Cu toate acestea, dupa 86 zile de cosmar in sectia de terapie intensiva a Spitalului Municipal, dupa 86 zile cu stopuri cardiace, cu 13, respectiv 14, transfuzii de sange, tot felul de infectii, interventii laser pentru retinopatie si multe transferuri la alte spitale pentru investigatii (Darius avea o problema ortopedica aparent, insa nimeni nu a putut explica de ce, desi se nascuse cu picioarele in pozitie normala, cateva zile mai tarziu a fost gasit in incubator cu ele dupa urechi si in imposibilitatea de a le misca), dupa 86 de zile in care plangeam de fericire cand reuseau sa accepte 2-3 ml de lapte am plecat toti 3 acasa. Credeam ca ce a fost mai greu a trecut, insa din pacate greul abia de atunci incepea.

Ni s-a recomandat sa ii vada un neurolog, pe Darius si un ortoped si sa facem kinetoterapie. Zis si facut, imediat ne-am infiintat in clinica de kinetoterapie pentru a face abonament si cateva zile mai tarziu in cabinetul neurologului. Acolo am inceput sa avem primele suspiciuni ca ceva nu este in regula. Desi medicul respectiv incercase sa ne incurajeze ca cei doi sunt ok si au doar o intarziere normala unor copii nascuti la 6 luni, ceva ne spunea ca nu e asa. Astfel am inceput sa alergam din cabinet in cabinet, la cei mai buni medici din Romania, la toate specializarile pentru a face investigatii pe toate planurile. Din toate ieseam zambind, mai putin din cabinetele de neurologie si ortopedie. In ele ceva se intampla…sau mai bine zis nu se intampla…nimeni nu ne raspundea la intrebari, ne trimiteau la alte si alte investigatii, la alti colegi, la alte spitale, in tara si in afara tarii. Dariei i-au pus diagnosticul de tertrapareza spastica… dupa cate site-uri medicale citisem ajunsesem sa punem noi acest diagnostic inainte ca medicii sa il confirme. La 1 an si 8 luni fata inca nu poate sta in fundulet, a inceput timid sa se tarasca. Dar la Darius era altceva…nimeni nu stia ce se intampla, nimeni nu stia si inca nu stie sa ne spuna unde este problema lui. 3 RMN-uri facute la cele mai bune aparate si medici din Romania, 6 EMG-uri, 5 radiografii, CT, n ecografii, n analize de sange si toate fara nici un folos, baiatul nu misca picioarele de la genunchi in jos si nici nu simte nimic desi coloana arata perfect. Cei mai buni neurologi din Romania nu au stiut sa ne puna un diagnostic. Am incercat si in Ucraina la o renumita clinica de recuperare, unde am obtinut rezultate pe partea de recuperare… dar nici acolo nu au vazut caz similar cu al baiatului si nu ne-au putut ajuta pentru mai departe. Picioarele lui raman in urma ca dezvoltare si nu raspund la niciun fel de tratament sau kinetoterapie. Pe langa asta, din cauza faptului ca a stat cu ele foarte mult timp in sus iar musculatura lui nu functioneaza, a dezvoltat o retractie care nu ii permite intinderea picioarelor, ele stand intr-un unghi de 30 grade. In acel punct ne-am blocat, sacul ajunsese de mult la fund. Si astfel am infiintat Asociatia Mini Bebe pentru a putea continua investigatiile si in afara tarii. In prezent suntem in discutii cu medici din Israel, Germania si Turcia, urmand ca in perioada urmatoarea sa ajungem la acestia pentru investigatii suplimentare. Astfel, orice ajutor, donatie, sponsorizare sau chiar o recomandare medicala ne-ar fi de mare folos in lupta noastra de a ii aduce pe cei doi cat mai aproape de o viata normala si independenta. Multumim din suflet tuturor celor care ati fost, sunteti si veti fi alaturi de noi!